Imaginează-ți că conduci o mașină fără vitezometru sau că repari o instalație electrică fără un aparat de măsură. Exact așa arată încercarea de a diagnostica o defecțiune la un excavator sau tractor fără echipamentul adecvat. Schimbi pompa, etanșezi distribuitorul, cumperi un nou cilindru, iar utilajul tot nu are forță să ridice încărcătura? Experții BRhydraulic îți sugerează cum să nu mai mergi la ghici și de ce un kit de diagnosticare cu manometru este o investiție care se amortizează încă de la prima defecțiune.
1. De ce diagnosticarea „după ureche” costă mii de lei?
Sistemul hidraulic este un sistem închis de vase comunicante. Când brațul încărcătorului cade brusc sau își pierde capacitatea de ridicare (despre care am scris în articolele anterioare), simptomul este unul, dar potențialii vinovați sunt mai mulți. Poate fi o pompă uzată, un arc rupt în supapa de siguranță, un sertar al distribuitorului zgâriat sau etanșările din interiorul cilindrului.
Cumpărarea și înlocuirea pieselor „pe nevăzute” prin metoda încercărilor și erorilor este cea mai scumpă formă de service. Conectarea unui manometru permite localizarea în câteva minute a locului în care sistemul pierde presiunea vitală, economisind timp și mulți bani pe achiziții greșite.
2. Conectorii de control – unde să cauți pulsul utilajului?
Pentru a măsura presiunea, trebuie să știi unde să te conectezi. În utilajele agricole și de construcții moderne (precum și pe multe distribuitoare bune) sunt montate din fabrică așa-numitele racorduri de măsurare (puncte de control).
-
Acestea sunt niște mufe mici (cel mai adesea în standardul Minimess, de ex. cu filet M16x2) echipate cu o supapă de reținere internă.
-
Datorită lor, poți înșuruba în siguranță furtunul manometrului chiar și atunci când în sistem se află ulei (fă întotdeauna acest lucru cu motorul oprit și cu echipamentul coborât!).
-
În sistemele mai vechi fără puncte de control, măsurarea necesită conectarea unui teu cu o ieșire pentru manometru direct pe linia de alimentare (de ex. între pompă și distribuitor).
3. Testul la rece și la cald – cum se citesc rezultatele?
Simpla conectare a ceasului este doar jumătate din succes. Cum se efectuează un test de bază al stării pompei și a supapei de siguranță (de suprapresiune)?
-
Pornirea la rece: Conectează manometrul la linia de alimentare. Pornește utilajul (uleiul trebuie să fie rece). Presiunea de repaus la ralanti ar trebui să fie relativ scăzută.
-
Sarcină maximă: Acționează orice funcție a distribuitorului până la capăt (de ex. închide cupa la maximum) și ține apăsată maneta. În acest moment forțezi deschiderea supapei principale de siguranță. Manometrul va indica presiunea maximă pe care o poate genera sistemul (de ex. 180 bari).
-
Testul după încălzire: Repetă același test după 30 de minute de muncă grea, când uleiul se încălzește la 50-60°C. Dacă presiunea la uleiul fierbinte scade drastic (de ex. de la 180 la 120 bari), ai o dovadă clară că pompa este uzată și scapă uleiul subțire (sau supapa de siguranță este defectă).
4. Alegerea echipamentului: doar cadrane umplute cu glicerină
În hidraulica de forță, presiunile se schimbă în fracțiuni de secundă, generând pulsații și vibrații puternice. Dacă folosești un manometru obișnuit, „uscat”, acul său va sări atât de repede încât nu vei putea citi rezultatul, iar mecanismul ceasului în sine va fi distrus. De aceea, standardul absolut îl reprezintă manometrele cu glicerină. Lichidul dens din interiorul cadranului atenuează vibrațiile acului, garantând o citire precisă și protejând mecanismele delicate împotriva șocurilor bruște de presiune.
Diagnosticarea defecțiunilor nu trebuie să fie o ghicitoare, iar măsurarea corectă este baza unui service profesionist. Specialiștii BRhydraulic.eu te vor ajuta să alegi seturi de diagnosticare gata făcute, manometre fiabile cu glicerină, precum și furtunuri și racorduri de măsurare, datorită cărora vei localiza singur și fără greșeală fiecare defecțiune, evitând înlocuirile costisitoare „pe nevăzute”.
